Familia

Totul! Nu am avut o familie în adevăratul sens al cuvântului, când eram mic. Tata mereu la servici, mama facea liceul la seral, cinci ani!!! Eu un copil cu cheia la gât. Tata când venea acasă în loc de ”ce ai mai facut azi la scoală?”, îmi trăgea întâi o mama de bătaie, din nu’ş ce motiv, si apoi dacă mai avea putere mă întreba ce am mâncat. Apoi mama s-a dus şi lucrurile mergeau din ce în ce mai prost. Mă simţeam tare bine când mergeam la verisorii mei în vizită. Nu-mi mai venea deloc să plec. Dar…era un surogat de familie, un drog, o senzaţie, care atunci când mă întorceam acasă, mă trezeam ca drogatul din doză! Dar viaţa merge înainte. Acum când mă uit in jurul meu şi-mi văd familia, formată din 4 persoane, inima începe sa-mi bată mai cu putere, privind la copii mei şi uitandu-mă comparativ la copilaria mea. Nimic din sentimentele mele de atunci nu aş vrea să simtă ei. Aş vrea sa le dăruiesc tot ce e mai bun pe lume, toată căldura şi dragostea mea, chiar dacă uneori înseamnă şi fermitate, dar nu cum am avut eu în copilărie. As mai vrea ca ei să-l cunoască pe Hristos, în contradicţie cu învăţătura primită de mine în copilărie. Nu vreau să ajungă să se zbată ca peştele pe uscat, ci vreau să ştie că Domnul le poartă de grijă, că sunt ai Lui. E o diferenţă de abordare de la cer la pământ între educaţia ce am primit-o eu …competiţională, şi ceea ce vrea să insuflu copiilor mei. Să nu-şi consume energiile şi timpul în zadar alergând după himere. Domnul e aici lânga ei. In El trebuie să-si găsească plăcerea. Să facă lucrurile ca pentru El şi nu pentru ca să ridice în societate. Să caute mai întâi împărăţia cerurilor şi cu siguranţă le vor avea şi pe celelalte. Doamne totul e invers faţă de educaţia ce am primit-o! Munca, serviciul, bunăstarea, familia, şi apoi …nu stiu dacă mai era şi Dumnezeu, de ce să zic. Dar copii mei vreau sa-si pună viaţa în ordine de la început: Dumnezeu, familia, biserica , serviciul(munca). Domnul să le arate calea adevarată!
Dar mai lărgind cercul in jurul meu, vad o familie şi mai mare . O familie lărgită, în care găsesc permanent sprijin, dragoste, suport spiritual. Ce minunat! Admir pe cei din familia lărgită şi chiar îi invidiez că l-au primit pe Dumnezeu cu mult înaintea mea, că viaţa lor urmează de tineri un curs sustinut, pe palmele Lui. Totul după Biblie! Îi multumesc Lui pentru acest cerc de siguranţă pe care ţi-o da o familie mare.
Dar daca mai defocalizez şi mai mult , şi mă uit duminica dimineaţă în jurul meu văd o familie imensă, coplesitoare. O familie împlinită în Hristos. Familia Neemia! Doamne din acel copil singur cu cheia la gât care stătea toata ziulica cât era de lungă singur şi îşi aştepta părinţii să vină acasă, acum am o familie cum nu are nimeni. Mă simt iubit, mă simt respectat. Simt pentru ei , empatizez cu ei. Ma framânt cum să-i slujesc Lui mai bine, şi cum să motivez şi pe alţii să o facă.
Cel mai frumos exemplu că suntem o adevărată familie matură, a fost ajutorul dat de Dumnezeu prin noi unei familii căreia i+a ars casa! Cum ne-am facut unelte pentru Hristos! Parcă eram o familie de furnici într-un muşuroi. Fiecare ştia ce avea de făcut, nimeni nu se uita la celalalt să vadă câte roabe a cărat sau căte cuie a bătut. Fiecare era mânat de un altruism desăvârşit. Unitatea a fost cuvântul de ordine. Iubiţi-vă unii pe alţii, căci aşa vor vedea că sunteţi ai Mei.
Şi toate aceste lucruri au început să mi se întâmple în viaţa mea, de când L-am primit Domnul nostru Isus Hristos în viaţa mea. El este liantul întregii familii creştine. Fără El, suntem un club!