Dragostea dintai...

Ca să revezi dragostea dintâi trebuie să te uiţi în urmă. Ca să te uiţi în urmă trebuie să ai de unde sa-ţi aminteşti. Trebuie să ai istorie. Trebuie sa fi curs timpul, fără să-ți dai seama. Bun! Și te uiți in urma si ce vezi: un om indragosttit de Dumenzeu. Un om care se scula în fiecare dimineaţă, fugea la bucătărie,  facea cafeaua şi se aseza pe citit. Chiar dacă mos Ene mai dădea pe la gene, dar punea scobitori in ochi si citea, si citea. Descoperea lucruri noi. Unele nu le înţelegea şi suna fratii. Uita cât e ceasul si suna sa intrebe de cutare verset sau cutare personaj. Un om care lua biblia cea mica si se bucura cand se aseja pe la cate un rand si iar citea.. Se urca in tramvai, in taxi , oricunde se afla se aseza si iar scotea biblia.

Lucra pe taxi prin oras si se bucura ca era lasat in pace de clienti ca sa poata sa inteleaga un capitol, care parca nu se mai dezlana. Parca nu mai ieseea din ceata. Iar daca era o zi mai febrila si clientii nu-l lasau in pace se retragea intr-o parcare si…

S-a bucurat nespus de mult cand a descoperti ca sunt programe precum s-word sau altele care au biblia chiar om mai  multe limbi si versiuni si putea face comparatii directe intre traduceri.

Oare unde sunt acele vremuri. Oare unde s-au dus. S-a invechit dragostea? A disparut acel mister ce te tine in priza mereu?

  Acum se vad fructele celei curiozitati morbite, acelei lupte intense cu timpul. Acea raspumparare de timp. Acum fructele sunt: lider de grup, lider de slujire toate bune si frumoase. Dar parca s-a peirdut ceva. Totul se transforma nimic nu se pierde. Ce s-a castigat si ce s-a pierdut? S-au castigat reponsabilitati si nu poate spune nimeni ca nu este o mare responsabilitate sa lucrezi cu sufletele oamenilor. Sufletele sunt cel mai de pret bun a lui  Dumnezeu. S-a castigat populatirate in comunitate. Este nevoie de tine esti soliticitat. Acest lucru te fortifica. Dar ce ai pierdut. Ai pierdut dragostea?  Ai uitat cui slujesti, ai uitat ca deschideai in fiecare dimineata Biblia. Acum daca esti grabit zici: las ca stiu. Am mai citit. Lasa ca citesc maine si ca si maine e o zi de la Dumenezeu. Citesti pe diagonala mesajele de pe adresa de mail, ca de, sunt fro 100 si nu mai acum ai timp sa le citest pe toate. Mai reusesti sa empatizezi, cu cei ce se bucura sau…plang? In acest punct, cred ca suntem ca un alpinist care sta deasupra prapastiei prins numai de un fir de coarda care se intande si astepta sa se rupa. Ne uitam cu disperare in jos si haul ne cuprinde privirea, ne face sa ne creasca pulsul si tensiunea. Ne auzim inima in urechi. Si coarda se mai intinde un pic si firele se mai rup. Suntem inainte de puctul de rupere. Un material in general se intinde cu vitez mica  apoi trece printr-un puct in care are o mare rezistenta, apoi el incepe sa curga adica fortele din material imping in aceiasi directie cu efortul de intandere. Suntem exact inainte de punctul de rupere. Ce-i de facut ? Singurul lucru care-l putem face este sa gasim un sprijin sa oprim forta de intindere.. Sprijinul pentru alpinist este sa poata pune piciorul pe o piatra din peretele ce tocmai l-a respins. Dar noi?

Noi trebui sa cautam punctul de sprijin in dragostea LUI. Sa-i cerem sa ne spijine, sa ne tina de mana, sa ne ridice. Domane da-ne puterea de a ne ridica ., sprijini pe copilul tau inainte sa se rupa si ultimul fir. Ai mila si varsa peste noi dragostea ta nemasurata.

ev 2:5 Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.Amin!